scrie si tu
Site-ul Soccernet publica astazi un articol al lui Didac Peyret cu titlul “Barcelona’s impact on the beautiful game” pe care il reproducem in continuare, in speranta ca fanii mai tineri ai Barcelonei care au intrat recent pe site-ul nostru vor intelege mai bine filozofia Barcelonei. Articolul original poate fi citit AICI.
Arsene Wenger spunea ca echipele de top trebuie sa faca orice compromis ca sa se asigure ca joaca intr-un stil propriu. Antrenorul lui Arsenal crede ca un club nu poate sa isi marcheze trecerea prin istoria fotbalului decat daca implementeaza o filozofie proprie pe terenul de joc. Pentru Wenger, cele mai mari si cele mai bune echipe au o anumita responsabilitate fata de dezvoltarea jocului de fotbal si trebuie sa dea in permanenta un exemplu.
Un astfel de model de succes, recunoscut de toata lumea, este FC Barcelona. Cu o combinatie teoretic improbabila de arta si eficienta, Barca a demonstrat in 2009 ca poti castiga toate trofeele, renuntand la tactica precauta caracteristica jocului modern.
Succesul Barcelonei este rezultatul filozofiei implementate initial de Johan Cruyff si revigorata acum de Pep Guardiola. Cruyff, care a jucat pe Camp Nou din 1973 pana in 1978 si a antrenat echipa din 1988 pana in 1996, a transformat mentalitatea Barcelonei. A adus increderea in randul fanilor printr-un stil de joc orientat total spre atac, pentru prima oara in istoria clubului.
“Echipa mea joaca mereu la fel”, spunea el la inceputul anilor 90. “Trebuie sa joace in atac, sa domine meciul si sa evite contraatacurile. Mereu gandesc asa: ‘Cati atacanti are adversarul? Doi? OK, atunci e suficient sa jucam cu trei fundasi’! Mi se pare de neinteles sa joc cu patru fundasi in aceasta situatie”. Formatia 3-4-3 care i-a adus Barcelonei prima Cupa a Campionilor Europeni in 1992 a devenit ceva mai conservatoare cu trecerea timpului si este in prezent 4-3-3, dar geneza modelului Barcelonei este evidenta.
Inima acestui sistem este un anumit tip de jucator, care defineste identitatea echipei. Toate marile cluburi care au marcat istoria fotbalului au avut un astfel de jucator. In cazul Barcelonei, echipa pentru care filozofia jocului este posesia, jucatorii simbolici au fost cei la mijlocul terenului. De altfel Barcelona a si creat un anumit tip de jucator, “numarul 4″, Luis Milla fiind jucatorul reprezentativ pentru era lui Cruyff si avand un obiectiv clar: sa primeasca mingea si sa dezvolte jocul combinativ.
De la Milla, multi jucatori ai Barcei au imbracat aceasta haina, aducand in joc o posesie inteligenta si combinatii pozitive. Un astfel de jucator a fost Pep Guardiola, care intr-un interviu acordat in urma cu cativa ani cotidianului El Pais vorbea despre importanta postului sau in cadrul echipei: “Numarul 4 trebuie sa ajute in permanenta echipa pana la mijlocul terenului si pana la pozitia de mijlocas ofensiv. Este necesar sa gasesti cel mai bun jucator care sa indeplineasca acest rol. Unii mijlocasi sunt mai buni in faza ofensiva, altii in faza defensiva, dar este necesar sa alegi doar unul dintre ei. Nu se poate sa ai doi jucatori pe acest post”.
Probabil Guardiola a fost “numarul 4″ definitoriu pentru Barcelona, el castigand cu echipa sase titluri de campioana a Spaniei, Cupa Campionilor si Cupa Cupelor. Intre timp pozitia a evoluat si “numarul 4″ a devenit “numarul 6″, rolul fiind preluat de jucatori precum Xavi, Iniesta sau Sergio Busquets care aduc un plus de creativitate la pasarea mingii, mai multa tehnica si mai multa prezenta fizica. Cu jucatori precum Thiago Alcantara, Jonathan dos Santos si Sergio Roberto iesind continuu din academia clubului, viitorul filozofiei pare asigurat pe Camp Nou.
Impactul acestei scoli de fotbal a depasit insa sfera Barcelonei. Arsenal, de exemplu, a incercat sa importe partial aceasta filozofie prin achizitia lui Cesc Fabregas si Fran Merida de la academia catalana, in timp ce Real Madrid a platit multi bani pentru Xabi Alonso, un jucator “a la Masia” chiar daca nu a trecut vreodata pe acolo.
Guardiola explica astazi tipologia acestui mijlocas: “Noi nu suntem o echipa care joaca pe contraatac. Fotbalul nostru este dintr-o atingere sau din doua. Cincisprezece pase bune inseamna o ocazie de gol. Daca incercam sa ajungem la poarta prea repede, pierdem mingea. Fara minge, nu ai control asupra jocului. Fara control nu ai ocazii, iar fara ocazii nu suntem Barcelona”.
Superb mai ales ultima parte.Cam asta e filozofia aproape totul sta in vechiul nr. 4 acutualul nr. 6.Rari sunt oameni ca si Guardiola si Cruyff,mari jucatori,mari antrenori,Cruyff in special,in opinia mea al treilea jucator din istorie dupa Pele si Maradona.
Foarte bun articolul. Mi-au placut si referirile la Wenger, singurul antrenor pe care il vad capabil sa antreneze aceasta echipa in acelasi stil daca va pleca Guardiola in 2011. Totusi, dupa ce am citit acest articol, parca am o alta viziune asupra chestiunii cu Yaya si Busquets. Cred ca Pep vede in Busquets propria sa imagine ca jucator si de-aia insista atat de mult cu el. Intr-adevar, e un jucator mai tehnic. M-am convins sa sunt inca multe lucruri pe care nu le inteleg despre filozofia Barcelonei chiar daca urmaresc si iubesc aceasta echipa de foarte multi ani.
mari antrenori toti cei amintiti in articol…si cum spunea Wenger, ca sa ramai in istorie, trebuie sa creezi o filosofie proprie! a reusit, atat el cat si Pep, si nu in ultimul rand Johann!
la vara totusi cred ca vom avea si un numar 4 ca in trecut…..pe fabregas
Excelent articol! S-ar putea sa ai dreptate kimi in legatura cu Busquets. Este clar ca aceasta filozofie se bazeaza foarte mult pe acel mijlocas de la care porneste totul, cel care vine si ia minge din spate si apoi o distribuie la perfectie coechipierilor sai. A fost Pep, acum este Xavi, chiar daca cel din urma joaca putin mai avansat. Sincer pe Busquets nu-l vad la un asemenea nivel vreodata, dar cine stie, este tanar inca.
Un numar 4 este la noi Xavi, si el va ramane cel putin inca 2 sezoane, Cesc sa astepte…
minunat articolul…finalul ce cuprinde explicatia data de Pep este cireasa de pe tort:
“Noi nu suntem o echipa care joaca pe contraatac. Fotbalul nostru este dintr-o atingere sau din doua. Cincisprezece pase bune inseamna o ocazie de gol. Daca incercam sa ajungem la poarta prea repede, pierdem mingea. Fara minge, nu ai control asupra jocului. Fara control nu ai ocazii, iar fara ocazii nu suntem Barcelona”. Asta inseamna Barcelona, asta inseamna fotbalul viitorului…
Foarte bine scris articolul!
Suk, de ce sa plece Xavi de la Barca? El se retrage pe Camp Nou… are 30 de ani, poate sa o mai duca vreo 4 ani, zic eu.
Cesc sa vina in vara sau sa ramana la Arsenal, numai sa nu se duca la Real!
Roscalinho, dar de unde ai scos-o pe asta ca a zis suk sa plece Xavi?
)) A zis ca va ramane cel putin inca 2 sezoane la noi 
Kimi, cred ca ai dreptate, de asta il prefera Pep pe Busquets deocamdata insa raman la parerea ca el greseste aici. Noi avem destui jucatori tehnici la mijlocul terenului, avem nevoie si de Yaya ca sa recupereze mingi. Cu cat recuperam mai repede, cu atat avem posesie mai mare, adica exact ceea ce vrea Pep.
Frumos articol
Pai Evan, daca a zis ca va mai ramane inseamna ca era si posbilitatea sa plece undeva, nu?
Cel putin asa am inteles eu. Daca formularea era “Xavi mai poate juca inca doua sezoane” nu ar fi sugerat vreo plecare la alta echipa. E asa sau nu?
Vad ca nici nu apare ce am scris… De ce oare?
Ai pus un cuvant interzis, altfel nu are de ce
Nu am spus nici un cuvant interzis. Am zis doar ca daca formularea lui Suk era ceva de genul “Xavi mai poate juca inca 2 ani” elimina posibilitatea unei eventuale plecari la alta echipa.
Am zis ca prin folosirea cuvantului “ramane” include si posibilitatea plecarii. Intelegi?
Fantastic articol! Super. Citindu-l, nu poti decat sa simti emotia si bucuria trairilor pe care ti le aduc aceasta echipa absolut superba. Visca el Barca!
* pe care ti le aduce. Sorry, gherla mare.
Cel putin asa vad eu lucrurile… A fost un gram de ambiguitate pentru mine acolo.
)
Ne auzim mai pe seara, trebuie sa pompez produse financiare!
Ok, eu credeam ca ai inteles ca Suk zisese sa pleci Xavi la vara si sa vina Cesc in locul lui
Nu va pleca la nici o echipa din Europa insa exista posibilitatea sa mearga si el pe un salariu caldut in SUA 
Chiar daca sper sa se retraga de la noi.
Extraordinar articolul asta!!! Filozofia aceasta cred ca va continua mult timp la Barca pt. ca avem asigurat un urmator “numar 4″
foarte frumos articolul.aceasta filozofie a barcelonei sunt sigur ca va continua mult timp de acum incolo iar un numar 4 vom avea tot timpul
. desi nu stiu daca vom mai avea ceva timp de acum incolo un jucator precum xavi ,dar cine stie.
Rosca,ai folosit intr-un articol cuvantul S.U.G.E.R.E.A.Z.A ,probabil de acea a intrat articolul la moderare
Adi, cred ca ai dreptate… imi cer scuze ca am folosit un asemenea cuvant vulgar!
am vrut sa spun comentariu nu articol, scuze
Rosca, dak u ai inteles k eu am zis sa plece, problema ta
Astazi nu e cumva ziua lui Pique?
Ba, da Romy10! Astazi implineste 23 de ani !
@Rony10 scz….
Un articol foarte bun intr-adevar. Mi-a facut placere sa-l citesc. Eu cred ca trebuie sa cercetam in aprofunzime si na ne documentam mult mai mult pentru a a afirma ca stim tot ce trebuie despre filozofia barcei. E interesanta si paralela cu wenger. Insa la el problema e alta. Filozofia lui arsenal e asemanatoare de a noastra, mangaie privirile chiar si celor care-s neutri, umple emirates dar nu reuseste sa cucereasca trofee. Tot timpul elevii sai clacheaza pshihic cand ti-e lumea mai draga. A zis kimi ceva interesant despre persoane capabile sa continue filozofia asta la barca. Eu cred ca pe langa wenger ar trebui sai- mai punem si pe vilanova, luis enrique sau chiar sergi ce antreneaza la grupele de juniori. Cu totii impartasesc aceasta viziune. Sin in general toti care au trait in spiritul barcei o impartasesc.
La multi ani Gerard Pique !!!!
Am intrebat pentru ca n-am vazut articol pe site cu ziua lui,cum e de obicei.Stiam de ziua lui ca e astazi dar nu eram sigur,apoi mi-a venit in cap sa ma uit la lot pe site ! Oricum…La multi ani Pique,viitorul capitan dupa retragerea lui Puyol/Xavi si cat mai multe meciuri in tricoul Barcelonei!:X
“iar fara ocazii nu suntem Barcelona”…..mare dreptate are….
Superb articol. Nu stiam ca Cruyf juca 3-4-3.
Interesanta si logica sa cu privire la aceasta asezare. Din pacate nu prea mai merge acum pentru ca cei mia buni jucatopri din fotbalul mondial, in acest moment sunt extreme, se joaca f mult pe extreme si nu poti acoperi terenul in aparare doar cu trei fundasi.
Ultima fraza? Ne caractreizeaza clubul.
Eu zic ca dupa noi ARSENAL e cea mai ofensiva echipa,dar ma enerveaza faptul ca nu castiga absolut nimic . Chiar si MAN. uNITED i-a umilit si fara VIDICI – FERDINAND.Toti imi ziceau ca ce o sa faca ARSENAL cu tinerii ce o sa drege…in urmatorii ani si iata ca am avut dreptate ca nu o sa castige nimic si sunt 0 din punct de vedere troffe( asta era acum 2-3 ani) insa jocul sau incanta . Imi amintesc meciurile puternice cu noi , cu MILAN atunci cand FABREGAS a calificat mai departe echipa, dar si meciul din sez trecut cu MAN. U tot 3-1 parca .
asa este ofilozofie car4e o sa dea si mai multe roade dealungul timpului barcelona o sa castige in fiecare an un titlu daca o sa coninue cu aceasta filozofie
visca el barca
Eu consider ca nu sistemul de joc a avut un aport fundamental asupra dominatiei Barcelonei in toate competitiile din ultimii doi ani, gasim echipe mari care joaca 4-3-3 si nu au rezultatele Barcei. Acolo s-a format o mare echipa, o familie in frunte cu Guardiola, un antrenor care a stiut sa tina in frau toate marile nume, personalitati puternice si jucatori extraordinari. Secretul s-a numit ”echipa” si nu sistemul de joc!